În lumea fotbalului românesc, poveștile despre echipe care au început modest, dar au reușit să se ridice din obscuritate, sunt adesea pline de lecții de perseverență, ambiție și dedicare. FC Botoșani, un club care și-a trăit gloria și agonia, întruchipează perfect aceste trăsături. Povestea acestui club nu este doar despre fotbal, ci și despre un oraș care și-a găsit propria identitate și mândrie în luptele echipei sale de-a lungul decadelor.
Începuturile: De la Venus la Unirea
Istoria FC Botoșani începe înainte de al Doilea Război Mondial, când echipa orașului, numită pe atunci Venus, își făcea primele apariții pe scena fotbalului românesc. În acea perioadă, fotbalul era încă o activitate rezervată entuziaștilor, iar echipele se schimbau frecvent, atât ca nume, cât și ca structură. După război, numele echipei a fost schimbat de mai multe ori, reflectând tranzițiile socio-economice din Botoșani: Flamura Roșie, Textila și Unirea. Aceste echipe, deși modeste, au fost primele încercări ale orașului de a se afirma în fotbalul regional.
În anii 1957-1959, Textila Botoșani a reușit să facă pasul către Divizia C, atingând locuri onorabile, cum ar fi locul 10 în primul sezon și locul 8 în sezonul următor. Aceste rezultate, deși nu remarcabile la nivel național, au semnalat ambiția unui oraș care începea să viseze la mai mult. Cu toate acestea, urcușurile și coborâșurile echipei au continuat până în 1973, când clubul a luat numele C.S. Botoșani, marcând începutul unei noi ere.
Ascensiunea în Divizia B: Primele Succese
Sub acest nou nume, C.S. Botoșani a cunoscut o perioadă de evoluție constantă, dar și de mari provocări. Primul pas major a fost promovarea în Divizia B, o realizare ce a generat un val de entuziasm în rândul suporterilor locali. Cu toate acestea, bucuria a fost de scurtă durată, deoarece echipa a retrogradat după doar un sezon, ocupând locul 15 în Seria 2. Această retrogradare a fost o lovitură dură, dar nu a însemnat sfârșitul poveștii.
Următorii ani au adus fluctuații, dar și momente de satisfacție. În 1978-1979, sub conducerea antrenorului Silviu Avram, echipa a reușit să revină în Divizia B. De atunci, C.S. Botoșani a început să își consolideze poziția în acest eșalon, urcând treptat în clasament: locul 3 în sezonul 1979-1980, locul 4 în 1980-1981 și locul 6 în 1981-1982. Aceste performanțe au demonstrat că echipa avea potențial și că orașul Botoșani începea să fie recunoscut pe harta fotbalului românesc.
Nicolae Dobrin: O Legendă la Botoșani
În 1985, Botoșaniul a avut onoarea de a-l găzdui pe unul dintre cei mai mari fotbaliști români din toate timpurile, Nicolae Dobrin. Cunoscut drept un maestru al mingii, Dobrin a venit la Botoșani în calitate de antrenor-jucător, aducând cu el o experiență vastă și o viziune unică asupra jocului. Prezența sa a fost nu doar un motiv de mândrie pentru echipă, ci și un catalizator pentru performanțele ulterioare.
Sub conducerea lui Dobrin, echipa a rămas în Divizia B pentru un sezon, continuând tradiția de a menține Botoșaniul în prim-planul fotbalului de nivel secund. Deși anii ’80 au fost dificili pentru întreaga țară, iar fotbalul nu a fost scutit de aceste greutăți, perioada petrecută de Dobrin la Botoșani a rămas în memoria suporterilor ca un moment de glorie. Dobrin nu a fost doar un simplu antrenor-jucător; el a fost simbolul renașterii echipei într-un moment de incertitudine.
Decăderea și Desființarea: Anii ’90
Anii ’90 au adus o perioadă întunecată pentru fotbalul din Botoșani. Schimbările politice și economice din România au afectat profund echipele de fotbal din întreaga țară, iar C.S. Botoșani nu a fost o excepție. Echipa a început să decadă treptat, iar în 1993, a fost retrogradată în divizia județeană, un declin ce părea imposibil de oprit. În cele din urmă, echipa s-a desființat, lăsând orașul fără reprezentare pe scena fotbalului național.
Acești ani au fost marcați de un gol imens în viețile suporterilor. Stadionul Municipal, care odinioară vibra de energie și entuziasm, a devenit o umbră a trecutului său. Duminicile fără fotbal au fost resimțite dureros de toată comunitatea, iar amintirile despre echipa de aur a Botoșaniului au rămas singura consolare pentru fanii devotați.
Renașterea: De la Fundul Prăpastiei la Liga 1
După ani de tăcere, în 2001, un nou capitol a început să se scrie în istoria fotbalului botoșănean. Cu sprijinul Consiliului Județean și inițiativa lui domnul Sălăvăstru, a fost fondat clubul F.C. Botoșani, care și-a început drumul din Divizia C. Deși începuturile au fost modeste, echipa a progresat constant, iar în vara anului 2004 a reușit să promoveze în eșalonul secund.
Această promovare a marcat un moment crucial în istoria clubului. După ani de lupte și suferințe, Botoșaniul revenea în lumina reflectoarelor, iar suporterii și-au recăpătat speranța. Sub conducerea lui Valeriu Iftime, care a preluat echipa în sezonul 2004-2005, F.C. Botoșani a continuat să urce în clasamente, atingând noi performanțe și consolidându-și statutul în fotbalul românesc.
Succesul în Liga 1 și Debutul European
Momentul de apogeu a venit în sezonul 2012-2013, când F.C. Botoșani a reușit pentru prima dată în istoria sa să promoveze în Liga 1. Această realizare a fost rezultatul unui efort colectiv și a unei determinări neclintite din partea jucătorilor, staff-ului tehnic și suporterilor. Intrarea în Liga 1 a fost văzută ca o renaștere a fotbalului botoșănean și un omagiu adus celor care au crezut în potențialul echipei.
În sezonul 2015-2016, F.C. Botoșani a scris o nouă pagină în istoria sa prin calificarea în UEFA Europa League. Debutul european al echipei a fost un eveniment de o importanță majoră pentru oraș și pentru întreaga regiune. Chiar dacă aventura europeană s-a încheiat rapid, această experiență a demonstrat că F.C. Botoșani are capacitatea de a concura la nivel înalt.
De la momentele de triumf sub conducerea lui Nicolae Dobrin până la renașterea din anii 2000 și succesele recente, povestea echipei este una de neuitat. Cu fiecare meci jucat, FC Botoșani își reafirmă locul în fotbalul românesc, iar viitorul pare să fie plin de promisiuni și oportunități.
