Într-o perioadă în care România era marcată de transformări sociale radicale, Ilie Alexoaie, un simplu țăran din comuna Roma, județul Botoșani, a devenit un simbol al rezistenței împotriva opresiunii comuniste. Povestea lui este una de curaj, sacrificiu și supraviețuire, fiind reflectarea unei lupte tăcute și prelungite împotriva colectivizării forțate care a schimbat destinul a mii de români. Ascuns timp de 22 de ani într-o sobă, Ilie Alexoaie a reușit să scape de persecuțiile regimului, dar prețul plătit a fost unul imens. Această poveste remarcabilă evidențiază durerea și sacrificiul unei generații care s-a opus cu îndârjire comunismului.
Contextul Istoric: Colectivizarea și Revoltele Țărănești
După cel de-Al Doilea Război Mondial, România a intrat sub influența Uniunii Sovietice, iar Partidul Muncitoresc Român a început procesul de colectivizare forțată a agriculturii. În 1949, liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a anunțat oficial începutul „transformării socialiste a agriculturii”, ceea ce a însemnat practic confiscarea terenurilor agricole de la proprietarii lor și integrarea acestora în ferme colective de stat, cunoscute sub numele de Gospodării Agricole Colective (GAC).
În acest context, comuna Roma, situată în județul Botoșani, a fost aleasă printre primele localități unde urma să fie implementată colectivizarea. Această alegere nu a fost întâmplătoare, întrucât Roma era o localitate cu pământ fertil, cu gospodari harnici și bine organizați, dar și cu un trecut marcat de lupta pentru pământ. Veterani din Primul Război Mondial și din cel din 1877, sătenii din Roma nu erau dispuși să renunțe la pământul pe care îl considerau moștenirea lor sacră.
Răscoala de la Roma: 12 iunie 1949
Pe 12 iunie 1949, locuitorii din comuna Roma au fost convocați la Primărie pentru a li se explica de ce ar trebui să cedeze pământurile statului. Prezenți la această adunare erau nu doar activiști locali, ci și ofițeri de jandarmerie și chiar tovarăși sovietici, trimiși să supravegheze implementarea colectivizării. Însă ceea ce trebuia să fie o formalitate s-a transformat rapid într-o revoltă deschisă. Furioși la auzul cerințelor autorităților, țăranii au pus mâna pe topoare, coase și pari, alungându-i pe activiștii comuniști și pe jandarmi din sat.
Printre acești țărani se afla și Ilie Alexoaie, un tânăr de 19 ani care și-a apărat cu înverșunare familia și pământul. În mijlocul luptei, Ilie l-a protejat pe tatăl său, Dumitru, și a lovit mai mulți activiști și chiar jandarmi. Însă, când Armata a sosit în sat pentru a reinstaura ordinea, Ilie a fost nevoit să fugă și să se ascundă.
Viața în Ascunzătoare: 22 de Ani în Sobă
Fugind de autoritățile care îl căutau neîncetat, Ilie Alexoaie a fost forțat să se ascundă în propria casă. Mama lui, pentru a-l proteja, l-a declarat mort la Primărie, susținând că Ilie s-a înecat în timp ce fugea. Aceasta a fost singura modalitate de a le oferi comuniștilor o explicație pentru dispariția fiului ei. Ilie și-a creat un ascunziș sub sobă, un loc mic și înghesuit, dar care avea să devină pentru el un refugiu timp de 22 de ani.
Ziua, Ilie stătea ascuns, iar noaptea ieșea din ascunzătoare pentru a ajuta la treburile gospodăriei. Purta haine de femeie pentru a nu fi recunoscut de eventualii trecători sau informatori și își dedica timpul realizării de straie populare, care mai târziu aveau să fie folosite în înmormântarea sa. Viața în această ascunzătoare l-a transformat, nu doar fizic, dar și psihologic, reducându-l la o umbră a tânărului puternic și viguros care fusese odată.
Întoarcerea în Lumea Exterioară
După 22 de ani, în 1971, autoritățile au început din nou să răscolească locuința familiei Alexoaie, bănuind că Ilie s-ar putea ascunde acolo. De data aceasta, Ilie a fost nevoit să fugă din nou, ascunzându-se pe câmpuri. Când s-a întors acasă, după o lună și jumătate, a găsit familia în doliu: mama sa murise. Aceasta pierdere devastatoare l-a făcut să ia decizia de a se preda autorităților.
Deși nimeni nu îl mai recunoștea, slăbit și schimbat după atâția ani, Ilie Alexoaie a mers la Primărie cu gândul de a-și cere pământul înapoi. Cu toate acestea, a fost convins de Elena, cea care avea să devină soția lui, să renunțe la acest gest periculos. În schimb, Ilie a mers la Miliție și s-a predat. În mod surprinzător, deși a fost bătut și ținut câteva zile în arest, autoritățile nu au considerat necesar să-l condamne, probabil din cauza trecerii timpului și a schimbării situației politice.
Viața după Coșmar
După ce a fost eliberat, Ilie Alexoaie a trebuit să se adapteze unei vieți complet diferite. A fost forțat să muncească la CAP (Cooperativa Agricolă de Producție), acceptând, ironic, să lucreze chiar pământul pe care refuzase să-l cedeze cu decenii în urmă. A avut o fiică în 1981 și, deși a încercat să se supună normelor comuniste, nu și-a putut ascunde amarul față de ceea ce pierduse.
Gardul de sârmă ghimpată care înconjura satul și trecea chiar prin fața casei lui Ilie era un memento constant al închisorii pe care o trăise atât în sobă, cât și în libertatea limitată de regim. Cu toate acestea, Ilie a rămas un om tăcut, refuzând să vorbească despre suferințele sale și concentrându-se pe munca agricolă și pe familie.
După 1990: Întoarcerea la Pământ
Căderea regimului comunist în 1989 a adus cu sine speranța redobândirii pământului pierdut. După Revoluție, Ilie Alexoaie și-a primit înapoi pământul pentru care luptase cu decenii în urmă. Cu toate acestea, deși avea din nou pământul sub picioare, suferințele îndurate nu l-au părăsit niciodată.
În 2008, la vârsta de 79 de ani, Ilie Alexoaie s-a stins din viață. În ciuda sacrificiului său imens, autoritățile nu i-au recunoscut niciodată oficial contribuția la lupta împotriva comunismului. A rămas un erou necunoscut, un om cu amintiri dureroase care, chiar și în ultimele zile de viață, a continuat să mângâie brazdele pământului pentru care suferise atât de mult.
Moștenirea lui Ilie Alexoaie
Povestea lui Ilie Alexoaie este mai mult decât o simplă relatare a unui om care a reușit să scape de autorități. Este o mărturie a rezistenței românilor împotriva unui regim care a încercat să le distrugă spiritul și legătura cu pământul. Comuna Roma, locul unde s-a născut și a murit Ilie, rămâne un simbol al luptei împotriva colectivizării și a represiunii comuniste.
Astăzi, însă, mormintele celor care au participat la răscoala din 1949 rămân nemarcate de vreun monument sau memorial, iar povestea lor riscă să fie uitată. Soția și fiica lui Ilie continuă să îl comemoreze zilnic, aprinzând lumânări la mormântul său și păstrând vie amintirea sacrificiului său.
În final, povestea lui Ilie Alexoaie ne amintește că istoria este scrisă nu doar de învingători, ci și de cei care, în tăcere, au rezistat și au supraviețuit. Chiar și ascuns sub o sobă timp de 22 de ani, curajul și determinarea lui Ilie Alexoaie au fost mai puternice decât opresiunea unui întreg regim.
FOTO Cosmin Zamfirache